Poate ca in viitor bolile cele mai grave nu vor fi de sanatate ci cele legate de complicarile retelelor de facebook. Am devenit niste exponate de ceara, intr-un muzeu de oameni falsi. Iata exponatul cu numarul 7.500. a fost de curand in turcia, ii place serialul friends, a fost taguit la o  nunta si are 12.000 de friends, dar niciunul dintre acestia nu s-a gandit sa-l sune. A murit virtual de singuratate.

Facebook nu este pentru BFF. Este pentru sentimentul ca odata, intr-o alta alternativa a acestei lumi, cunosti pe toata lumea, lucrurile merg bine, ai fost si tu la nunta la care nu ai fost de fapt, toata lumea arata bine, ce mumoasa esti,adica duiumul de imbratisaturi si pupaturi, si aprecieri asupra unor persoane de care nici macar nu mai esti sigur ca apartii.Ce usor e sa tastezi trei cuvinte, apoi enter, apoi next picture please.

Bucura-te !esti un animal social,  fosta fiinta umana!

Te-ai retorgradat singur pe scara vietii. Invelisul pixelilor iti tine de cald.

Mea culpa. Am dat creat a profile si acum varianta mea de facebook a prins in mrejele ei versatile 200 si ceva de prieteni. Sunt asaltata zilnic de min. 3-4 cereri de prietenie. Dar impulsul de a fi populara a fost abolit din gestatie iar acum ignore este cuvantul meu favorit.

Nu, nu am sa dau add la toate persoanele ci doar la cele care chiar ma intereseaza. Filtrul unei prietene: nu dau add numai persoanelor pe care stiu ca le-as suna sau m-ar suna. That sounds pretty good actually. Eu nu am o regula, dar cred ca am dreptul sa fac o selectie subiectiva, emotionala si dupa pofta inimii mele.

Voila, mes amis, c’est tout pour aujourd’hui!

Je vous  embrace bien fort.

dar.

DUPA o analiza si o citire atenta a blogului, mi-am dat seama , ca asa cum e el, saracutu’, merita o sansa inca. Asa ca am sa ma straduiesc sa il resuscitez, si sa il reintorduc in planurile mele .

Asa ca: I hope I am back.

A patra: Sa ai o bicicleta inseamna sa ai un animal de companie. Nu o lasa la soare, umfla-i rotile, da-o cu ulei, spal-o, alint-o, multumeste-i. Tine cel putin de bunul simt. Rasfat-o si lasa-i de inteles cat de mult apreciezi ca are doua roti minunate.

A cincea: Treci si tu macar o data cu ochii prin regulile de circulatie. E obligatoriu! Bunul simt ne invata pe toti ca nu-i tocmai manierat sa apari brusc in fata unei masini in deplasare. Nu de alta, dar bicicleta e cel mai fragil vehicol! Pe deasupra s-ar putea sa o patesti si tu.

A sasea: Bicicleta e foarte environmental friendly, asa ca, de cate ori poti,  foloseste-o in locul masinii. Masina nu se supara si Pamantul o sa iti multumeasca.

Porunca a saptea e de fapt porunca socializarii: daca tot ai o bicicleta, cheama-ti si prietenii sa ti se alature. O bicicleta singura, e  o bicicleta tare trista, iar cele mai frunoase peripetiile le ai impreuna cu prietenii!

Porunca a opta si a noua, indeamna la precautie in trafic. De fapt pot spune ca e acelasi lucru cu porunca 5, intr-o anumita masura. Daca la tine in zona nu exista benzi de circulatei special facute pentru biciclisti, atunci ai grija la cetatenii care se plimba linistiti pe trotuar. Nu e vina lor ca bicicleta ta e asa de strasnica si naravasa ca un cal!

Ultima porunca: Toate poruncile de mai sus se aplica doar pentru mine.Tu ai dreptul si imaginatia sa ai altele. Fiecare biciclist are universul lui de explorat si alte reguli.  Ce ?  Inca mai citesti? Iesi  si pedaleaza! E mai distractiv.

Imi permit sa dau un fast forward in istorie, sa ajung la zilele noastre. Ceea ce s-a intamplat intre, a insemnat imbunatatirea primelor versiuni. Astazi, bicicleta a devenit pentru unii un accesoriu: trebuie sa imi iau bicicleta, din aia frantuzeasca, e asa la moda!

In fine, lucrurile s-au complicat, lumea isi cere dreptul de a circula liber, cu bicicleta sau pe jos iar unii prefera numai bicicleta, pentru ca e mai sanatos. Nu ii contrazic, ba chiar ma gandesc cu tristete la ultima mea bicicleta, care a disparut, s-a evaporat, s-a descopus. A fost furata, adica. De atunci sunt un simplu pieton, privind cu jind la viata pe doua roti.

Ultima pozna ar fi “The Lovely Bones”, film nominalizat la Oscar, care este tradus in romaneste “Din Raiul Meu”.

-nimic de comentat daca nu ar fi existat si cartea dupa care a fost inspirat filmul si care deja afre traducere in romaneste. Iar traducerea este “Minunatele oase”. Mi se pare logic ca atunci cand traduci un titlu inspiarat dupa o carte, care pe deasupra mai respecta si titlu cartii, sa il traduci in romana in concordanta.

Evident romanilor nu li se pare la fel de logic.

Ps: In aceeasi situatie se afla si filmul “Atonement”, care este tradus “Remuscare”, iar cartea de Ian McEwan este tradusa “Ispasire”.

in niciun caz o mica eroare omeneasca.

Apoi ce sa vezi, la sfarsitul filmului cine era unul dintre producatorii filmului?

Oprah Winfrey.

Nimic intamplator pe lumea asta. Nici macar publicitatea.

In fine, am gugaluit, si am dat peste o propunere a lui alde Jim Emerson, din 2006, care zice de 102 filme de vazut. Va dau lista, pt ca in primul rand listele sunt bune ca sa stii unde te situezi si daca te uiti la filmele bune , adica prin comparatie mai manaci si tu ceva sanatos, in loc sa mergi numai la McDonalds. Cunoscatorii stiu de ce.

Si inca un sfat legat de filme(parafrazez o vorba, un citat de-a nu stiu cui)

Nu citit carti Bune. Cititi doar carti foarte bune.

Asta se aplica si la filme.

Nu vedeti filme bune. Vedeti doar filme foarte bune.

Pentru restu nu este timp.

“2001: A Space Odyssey” (1968) Stanley Kubrick

“The 400 Blows” (1959) Francois Truffaut

“8 1/2″ (1963) Federico Fellini

“Aguirre, the Wrath of God” (1972) Werner Herzog

“Alien” (1979) Ridley Scott

“All About Eve” (1950) Joseph L. Mankiewicz

“Annie Hall” (1977) Woody Allen

“Apocalypse Now” (1979) Francis Ford Coppola*

“Bambi” (1942) Disney

“The Battleship Potemkin” (1925) Sergei Eisenstein

“The Best Years of Our Lives” (1946) William Wyler

“The Big Red One” (1980) Samuel Fuller

“The Bicycle Thief” (1949) Vittorio De Sica

“The Big Sleep” (1946) Howard Hawks

“Blade Runner” (1982) Ridley Scott

“Blowup” (1966) Michelangelo Antonioni

“Blue Velvet” (1986) David Lynch

“Bonnie and Clyde” (1967) Arthur Penn

“Breathless” (1959 Jean-Luc Godard

“Bringing Up Baby” (1938) Howard Hawks

“Carrie” (1975) Brian DePalma

“Casablanca” (1942) Michael Curtiz

“Un Chien Andalou” (1928) Luis Bunuel & Salvador Dali

“Children of Paradise” / “Les Enfants du Paradis” (1945) Marcel Carne

“Chinatown” (1974) Roman Polanski

“Citizen Kane” (1941) Orson Welles

“A Clockwork Orange” (1971) Stanley Kubrick

“The Crying Game” (1992) Neil Jordan

“The Day the Earth Stood Still” (1951) Robert Wise

“Days of Heaven” (1978) Terence Malick

“Dirty Harry” (1971) Don Siegel

“The Discreet Charm of the Bourgeoisie” (1972) Luis Bunuel

“Do the Right Thing” (1989 Spike Lee

“La Dolce Vita” (1960) Federico Fellini

“Double Indemnity” (1944) Billy Wilder

“Dr. Strangelove” (1964) Stanley Kubrick

“Duck Soup” (1933) Leo McCarey

“E.T. — The Extra-Terrestrial” (1982) Steven Spielberg

“Easy Rider” (1969) Dennis Hopper

“The Empire Strikes Back” (1980) Irvin Kershner

“The Exorcist” (1973) William Friedkin

“Fargo” (1995) Joel & Ethan Coen

“Fight Club” (1999) David Fincher

“Frankenstein” (1931) James Whale

“The General” (1927) Buster Keaton & Clyde Bruckman

“The Godfather,” “The Godfather, Part II” (1972, 1974) Francis Ford Coppola

“Gone With the Wind” (1939) Victor Fleming

“GoodFellas” (1990) Martin Scorsese

“The Graduate” (1967) Mike Nichols

“Halloween” (1978) John Carpenter

“A Hard Day’s Night” (1964) Richard Lester

“Intolerance” (1916) D.W. Griffith

“It’s a Gift” (1934) Norman Z. McLeod

“It’s a Wonderful Life” (1946) Frank Capra

“Jaws” (1975) Steven Spielberg

“The Lady Eve” (1941) Preston Sturges

“Lawrence of Arabia” (1962) David Lean

“M” (1931) Fritz Lang

“Mad Max 2″ / “The Road Warrior” (1981) George Miller

“The Maltese Falcon” (1941) John Huston

“The Manchurian Candidate” (1962) John Frankenheimer

“Metropolis” (1926) Fritz Lang

“Modern Times” (1936) Charles Chaplin

“Monty Python and the Holy Grail” (1975) Terry Jones & Terry Gilliam

“Nashville” (1975) Robert Altman

“The Night of the Hunter” (1955) Charles Laughton

“Night of the Living Dead” (1968) George Romero

“North by Northwest” (1959) Alfred Hitchcock

“Nosferatu” (1922) F.W. Murnau

“On the Waterfront” (1954) Elia Kazan

“Once Upon a Time in the West” (1968) Sergio Leone

“Out of the Past” (1947) Jacques Tournier

“Persona” (1966) Ingmar Bergman

“Pink Flamingos” (1972) John Waters

“Psycho” (1960) Alfred Hitchcock

“Pulp Fiction” (1994) Quentin Tarantino

“Rashomon” (1950) Akira Kurosawa

“Rear Window” (1954) Alfred Hitchcock

“Rebel Without a Cause” (1955) Nicholas Ray

“Red River” (1948) Howard Hawks

“Repulsion” (1965) Roman Polanski

“The Rules of the Game” (1939) Jean Renoir

“Scarface” (1932) Howard Hawks

“The Scarlet Empress” (1934) Josef von Sternberg

“Schindler’s List” (1993) Steven Spielberg

“The Searchers” (1956) John Ford

“The Seven Samurai” (1954) Akira Kurosawa

“Singin’ in the Rain” (1952) Stanley Donen & Gene Kelly

“Some Like It Hot” (1959) Billy Wilder

“A Star Is Born” (1954) George Cukor

“A Streetcar Named Desire” (1951) Elia Kazan

“Sunset Boulevard” (1950) Billy Wilder

“Taxi Driver” (1976) Martin Scorsese

“The Third Man” (1949) Carol Reed

“Tokyo Story” (1953) Yasujiro Ozu

“Touch of Evil” (1958) Orson Welles

“The Treasure of the Sierra Madre” (1948) John Huston

“Trouble in Paradise” (1932) Ernst Lubitsch

“Vertigo” (1958) Alfred Hitchcock

“West Side Story” (1961) Jerome Robbins/Robert Wise

“The Wild Bunch” (1969) Sam Peckinpah

“The Wizard of Oz” (1939) Victor Fleming

Cele taiate le-am vazut deja.

De altfel nici chiar locuitorii celor doua orase nu mai stiu exact cand sunt in Ţurţuriville sau cand sunt in Bucuresti, deoarece, culmea, Bucurestiul devine Ţurţuriville  doar cand e vremea necesara sa devina Ţurţuriville si nicidecum mai devreme sau mai tarziu. Asa ca se mai intampla uneori si cateodata sa te plimbi pe strazi grabit si brusc sa te lovesti cu palma peste frunte a nedumerire si indignare pentru ca nu te mai afli in Bucuresti ci te afli in Ţurţuriville.

Dar multi oameni nici nu stiu ca exista de fapt acest Ţurţuriville. Si nici nu stiu ce-i ameninta deasupra capurilor, deoarece Ţurţuriville este un oras al spaimelor si dorurilor si a momentelor cand capul tau nu mai are nicio acoperire. Am intalnit cetateni ai Ţurţuriville care nu stiau ca traiesc in Ţurţuriville si cateodata chiar si viceversa, adica isi imaginau ei ca stau in Ţurţuriville si de fapt nu calcasera niciodata in el .

Adevaru e ca treaba e mult mai complicata de atat si pentru primar pentru ca la ultimul recensamant s-a stabilit in proportie de 50% ca orasul Ţurţuriville exista in acelasi loc cu Bucurestiul si tot in proprotie de 50% ca de fapt nici nu exista.

Si in fine, ca sa nu mai lungim vorba si sa plictisim pe distinsii cititori am hotarat sa va povestesc cele ce urmeaza despre Ţurţuriville. Dupa cum spunea un batran din acest oras fantoma trebuie sa nu fi ajuns niciodata in Ţurţuriville ca sa fi fost de fapt acolo. Ce a vrut sa zica el de fapt cu asta, niciodata nu am sa inteleg.

(va urma)