BFF FaceBook (my own history in social networking)

Am fost destul de slaba incat sa ma conving ca merita sa ai un profil de facebook. L-am facut, mi-am pus niste poze, dat niste like-uri, iar acum sentimentul ca am iesit goala pusca in lume determina o anumita coroziune.

Poate ca in viitor bolile cele mai grave nu vor fi de sanatate ci cele legate de complicarile retelelor de facebook. Am devenit niste exponate de ceara, intr-un muzeu de oameni falsi. Iata exponatul cu numarul 7.500. a fost de curand in turcia, ii place serialul friends, a fost taguit la o  nunta si are 12.000 de friends, dar niciunul dintre acestia nu s-a gandit sa-l sune. A murit virtual de singuratate.

Facebook nu este pentru BFF. Este pentru sentimentul ca odata, intr-o alta alternativa a acestei lumi, cunosti pe toata lumea, lucrurile merg bine, ai fost si tu la nunta la care nu ai fost de fapt, toata lumea arata bine, ce mumoasa esti,adica duiumul de imbratisaturi si pupaturi, si aprecieri asupra unor persoane de care nici macar nu mai esti sigur ca apartii.Ce usor e sa tastezi trei cuvinte, apoi enter, apoi next picture please.

Bucura-te !esti un animal social,  fosta fiinta umana!

Te-ai retorgradat singur pe scara vietii. Invelisul pixelilor iti tine de cald.

Mea culpa. Am dat creat a profile si acum varianta mea de facebook a prins in mrejele ei versatile 200 si ceva de prieteni. Sunt asaltata zilnic de min. 3-4 cereri de prietenie. Dar impulsul de a fi populara a fost abolit din gestatie iar acum ignore este cuvantul meu favorit.

Nu, nu am sa dau add la toate persoanele ci doar la cele care chiar ma intereseaza. Filtrul unei prietene: nu dau add numai persoanelor pe care stiu ca le-as suna sau m-ar suna. That sounds pretty good actually. Eu nu am o regula, dar cred ca am dreptul sa fac o selectie subiectiva, emotionala si dupa pofta inimii mele.

Voila, mes amis, c’est tout pour aujourd’hui!

Je vous  embrace bien fort.

Non, je ne regrette rien

Stiu. Demult nu am mai scris, iar blogul (rile) mele au inceput sa aiba o viata independenta. Sau sa nu mai aiba deloc.Ceea ce m-a dus cu gandul la ideea cum ca ar trebui sa ii pun capat.

dar.

DUPA o analiza si o citire atenta a blogului, mi-am dat seama , ca asa cum e el, saracutu’, merita o sansa inca. Asa ca am sa ma straduiesc sa il resuscitez, si sa il reintorduc in planurile mele .

Asa ca: I hope I am back.

Ingmar Bergman filmography

  1. Crisis (1946) (Kris)
  2. It Rains on Our Love (1946) (Det regnar på vår kärlek)
  3. A Ship to India (1947) (Skepp till Indialand)
  4. Music in Darkness (1948) (Musik i mörker)
  5. Port of Call (1948) (Hamnstad)
  6. Prison (1949) (Fängelse)
  7. Thirst/Three Strange Loves (1949) (Törst)
  8. This Can’t Happen Here (1950) (Sånt händer inte här)
  9. To Joy (1950) (Till glädje)
  10. Summer Interlude (1951) (Sommarlek)
  11. Secrets of Women (1952) (Kvinnors väntan)
  12. Sawdust and Tinsel (1953) (Gycklarnas afton)
  13. Summer with Monika (1953) (Sommaren med Monika)
  14. A Lesson in Love (1954) (En lektion i kärlek)
  15. Dreams (1955) (Kvinnodröm) aka Journey Into Autumn
  16. Smiles of a Summer Night (1955) (Sommarnattens leende)
  17. Bakomfilm smultronstället (1957)
  18. The Seventh Seal (1957) (Det sjunde inseglet)
  19. Mr. Sleeman Is Coming (1957) (Herr Sleeman kommer) (TV)
  20. Wild Strawberries (1957) (Smultronstället)
  21. The Venetian (1958) (Venetianskan) (TV)
  22. Brink of Life (1958) (Nära livet)
  23. Rabies (1958, TV)
  24. The Magician/The Face (1958) (Ansiktet )
  25. The Devil’s Eye (1960) (Djävulens öga)
  26. The Virgin Spring (1960) (Jungfrukällan) (won Academy Award for Best Foreign Language Film)
  27. Through a Glass Darkly (1961) (Såsom i en spegel) (won Academy Award for Best Foreign Language Film)
  28. Winter Light (1962) (Nattvardsgästerna)
  29. The Silence (1963) (Tystnaden)
  30. All These Women (1964) (För att inte tala om alla dessa kvinnor)
  31. Persona (1966)
  32. Hour of the Wolf (1968) (Vargtimmen)
  33. Shame (1968) (Skammen)
  34. The Rite (1968) (Riten) (TV)
  35. The Passion of Anna (1969) (En passion)
  36. The Touch (1971) (Beröringen)
  37. Cries and Whispers (1973) (Viskningar och rop) (won Academy Award for Best Cinematography)
  38. Scenes from a Marriage (1973) (Scener ur ett äktenskap)
  39. The Magic Flute (1975) (Trollflöjten), first shown on Swedish television, followed by a cinematic release
  40. Face to Face (1976) (Ansikte mot ansikte)
  41. The Serpent’s Egg (1977) (Das Schlangenei)Autumn Sonata (1978) (Höstsonaten)
  42. From the Life of the Marionettes (1980) (Aus dem Leben der Marionetten)
  43. Fanny and Alexander (1982) (Fanny och Alexander) (won 4 Academy Awards, including one for Best Foreign Language Film)
  44. Karin’s Face (1984) (Karins ansikte)
  45. After the Rehearsal (1984) (Efter repetitionen) (TV)
  46. De tva saliga (1986) (TV)
  47. In The Presence of a Clown (1997) (Larmar och gör sig till) (TV)
  48. The Image Makers (2000) (Bildmakarna) (TV)
  49. Saraband (2003) (TV)

O bicicleta rosie de-as avea….

Una dintre cele mai bune prietene ale mele isi are nunta in curand. Si cum si ea e fan biciclete, impreuna cu restul domnisoarelor de onoare o sa facem un bachelorette party pe biciclete. Iar partyul cu biciclete va incepe cu un tur in padurea copilariei noastre! Acesta va fi primul drum al bicicletei.

reguli cu doua roti

Le-am numarat. Nu sunt 10. Sunt multe. De fapt, cred ca sunt zece, dar cu variatiuni pe aceeasi tema, asa ca decalogul biciclistilor este o intreaga filosofie!
Prima porunca: sa ai o bicicleta. E a ta, e personalizata, ti-ai rupt coatele si genunchii, o ai de cand erai in scutece. Ai grija si iubeste-o ca pe aproapele tau, sau, si mai bine, fi egoist,iubeste-o ca pe tine insuti!
A doua porunca: Sa ai un lant de bicicleta, cu lacat zdravan. E adevarat, e a ta, dar s-ar putea ca altii sa considere ca e si a lor. Asta am invatat-o de la tatal meu, care tanar fiind, de emotii ca avea o intalnire cu mama, a uitat sa-i puna lacat. A trebuit apoi  sa mearga pe jos vreo 20 de kilometri, dar cel putin era un om fericit.
A treia porunca: Scoate-o la plimbare. Degeaba esti biciclist daca ai o bicicleta pe care s-a depus praful. Singurul praf admis este acela de pe drum sau de pe munte, dupa o zi nebuna de pedalat incontinuu.

A patra: Sa ai o bicicleta inseamna sa ai un animal de companie. Nu o lasa la soare, umfla-i rotile, da-o cu ulei, spal-o, alint-o, multumeste-i. Tine cel putin de bunul simt. Rasfat-o si lasa-i de inteles cat de mult apreciezi ca are doua roti minunate.

A cincea: Treci si tu macar o data cu ochii prin regulile de circulatie. E obligatoriu! Bunul simt ne invata pe toti ca nu-i tocmai manierat sa apari brusc in fata unei masini in deplasare. Nu de alta, dar bicicleta e cel mai fragil vehicol! Pe deasupra s-ar putea sa o patesti si tu.

A sasea: Bicicleta e foarte environmental friendly, asa ca, de cate ori poti,  foloseste-o in locul masinii. Masina nu se supara si Pamantul o sa iti multumeasca.

Porunca a saptea e de fapt porunca socializarii: daca tot ai o bicicleta, cheama-ti si prietenii sa ti se alature. O bicicleta singura, e  o bicicleta tare trista, iar cele mai frunoase peripetiile le ai impreuna cu prietenii!

Porunca a opta si a noua, indeamna la precautie in trafic. De fapt pot spune ca e acelasi lucru cu porunca 5, intr-o anumita masura. Daca la tine in zona nu exista benzi de circulatei special facute pentru biciclisti, atunci ai grija la cetatenii care se plimba linistiti pe trotuar. Nu e vina lor ca bicicleta ta e asa de strasnica si naravasa ca un cal!

Ultima porunca: Toate poruncile de mai sus se aplica doar pentru mine.Tu ai dreptul si imaginatia sa ai altele. Fiecare biciclist are universul lui de explorat si alte reguli.  Ce ?  Inca mai citesti? Iesi  si pedaleaza! E mai distractiv.

De la prima bicicleta pana astazi

Nu, prima bicicleta nu a fost a mea, ci a germanului Karl Drais. Sa pretind ca prima bicicleta aparuta ar fi fost a mea (a mea era albastru metalizat si cu un autocolant alb pe ghidon, a trebuit sa ma laud!) , este ca si cum as sustine sus si tare ca Romania participa la Campionatul Mondial! Povestea e simpla si dateaz…a de la inceputul anilor 1800. Si bicicleta nu era din metal, ci din lemn. Si pe deasupra nici nu avea pedale.Si domnul german mai sus mentionat avea un nume mai lung, era baron. A poreclit-o “Laufmaschine” adica “masina de alergat”. Apoi i-a urmat “bone shaker” care era de fapt, velocipedul.

Imi permit sa dau un fast forward in istorie, sa ajung la zilele noastre. Ceea ce s-a intamplat intre, a insemnat imbunatatirea primelor versiuni. Astazi, bicicleta a devenit pentru unii un accesoriu: trebuie sa imi iau bicicleta, din aia frantuzeasca, e asa la moda!

In fine, lucrurile s-au complicat, lumea isi cere dreptul de a circula liber, cu bicicleta sau pe jos iar unii prefera numai bicicleta, pentru ca e mai sanatos. Nu ii contrazic, ba chiar ma gandesc cu tristete la ultima mea bicicleta, care a disparut, s-a evaporat, s-a descopus. A fost furata, adica. De atunci sunt un simplu pieton, privind cu jind la viata pe doua roti.

Titluri filme in romana versus filme in original

Nu e prima oara cand observ ca traducerile noastre sunt extrem de proaste si parca sunt facute la plesneala sau fara sa fie gandite in prealabil.

Ultima pozna ar fi “The Lovely Bones”, film nominalizat la Oscar, care este tradus in romaneste “Din Raiul Meu”.

-nimic de comentat daca nu ar fi existat si cartea dupa care a fost inspirat filmul si care deja afre traducere in romaneste. Iar traducerea este “Minunatele oase”. Mi se pare logic ca atunci cand traduci un titlu inspiarat dupa o carte, care pe deasupra mai respecta si titlu cartii, sa il traduci in romana in concordanta.

Evident romanilor nu li se pare la fel de logic.

Ps: In aceeasi situatie se afla si filmul “Atonement”, care este tradus “Remuscare”, iar cartea de Ian McEwan este tradusa “Ispasire”.

in niciun caz o mica eroare omeneasca.

Precious: Based on the Novel Push by Sapphire

In film numele lui Oprah (Oprah Winfrey, evident) apare de vreo 3 ori. In nu mai putin de 2 minute.

Apoi ce sa vezi, la sfarsitul filmului cine era unul dintre producatorii filmului?

Oprah Winfrey.

Nimic intamplator pe lumea asta. Nici macar publicitatea.

Inca o lista de filme

Mi se pare o mare porcarie sa stabilesti o lista de filme de vazut neaparat, pentru ca ratiunea mea spune ca exista filme pe care trebuie sa le vezi, si acestea trebuie sa treaca de numarul magic de 100.

In fine, am gugaluit, si am dat peste o propunere a lui alde Jim Emerson, din 2006, care zice de 102 filme de vazut. Va dau lista, pt ca in primul rand listele sunt bune ca sa stii unde te situezi si daca te uiti la filmele bune , adica prin comparatie mai manaci si tu ceva sanatos, in loc sa mergi numai la McDonalds. Cunoscatorii stiu de ce.

Si inca un sfat legat de filme(parafrazez o vorba, un citat de-a nu stiu cui)

Nu citit carti Bune. Cititi doar carti foarte bune.

Asta se aplica si la filme.

Nu vedeti filme bune. Vedeti doar filme foarte bune.

Pentru restu nu este timp.

“2001: A Space Odyssey” (1968) Stanley Kubrick

“The 400 Blows” (1959) Francois Truffaut

“8 1/2″ (1963) Federico Fellini

“Aguirre, the Wrath of God” (1972) Werner Herzog

“Alien” (1979) Ridley Scott

“All About Eve” (1950) Joseph L. Mankiewicz

“Annie Hall” (1977) Woody Allen

“Apocalypse Now” (1979) Francis Ford Coppola*

“Bambi” (1942) Disney

“The Battleship Potemkin” (1925) Sergei Eisenstein

“The Best Years of Our Lives” (1946) William Wyler

“The Big Red One” (1980) Samuel Fuller

“The Bicycle Thief” (1949) Vittorio De Sica

“The Big Sleep” (1946) Howard Hawks

“Blade Runner” (1982) Ridley Scott

“Blowup” (1966) Michelangelo Antonioni

“Blue Velvet” (1986) David Lynch

“Bonnie and Clyde” (1967) Arthur Penn

“Breathless” (1959 Jean-Luc Godard

“Bringing Up Baby” (1938) Howard Hawks

“Carrie” (1975) Brian DePalma

“Casablanca” (1942) Michael Curtiz

“Un Chien Andalou” (1928) Luis Bunuel & Salvador Dali

“Children of Paradise” / “Les Enfants du Paradis” (1945) Marcel Carne

“Chinatown” (1974) Roman Polanski

“Citizen Kane” (1941) Orson Welles

“A Clockwork Orange” (1971) Stanley Kubrick

“The Crying Game” (1992) Neil Jordan

“The Day the Earth Stood Still” (1951) Robert Wise

“Days of Heaven” (1978) Terence Malick

“Dirty Harry” (1971) Don Siegel

“The Discreet Charm of the Bourgeoisie” (1972) Luis Bunuel

“Do the Right Thing” (1989 Spike Lee

“La Dolce Vita” (1960) Federico Fellini

“Double Indemnity” (1944) Billy Wilder

“Dr. Strangelove” (1964) Stanley Kubrick

“Duck Soup” (1933) Leo McCarey

“E.T. — The Extra-Terrestrial” (1982) Steven Spielberg

“Easy Rider” (1969) Dennis Hopper

“The Empire Strikes Back” (1980) Irvin Kershner

“The Exorcist” (1973) William Friedkin

“Fargo” (1995) Joel & Ethan Coen

“Fight Club” (1999) David Fincher

“Frankenstein” (1931) James Whale

“The General” (1927) Buster Keaton & Clyde Bruckman

“The Godfather,” “The Godfather, Part II” (1972, 1974) Francis Ford Coppola

“Gone With the Wind” (1939) Victor Fleming

“GoodFellas” (1990) Martin Scorsese

“The Graduate” (1967) Mike Nichols

“Halloween” (1978) John Carpenter

“A Hard Day’s Night” (1964) Richard Lester

“Intolerance” (1916) D.W. Griffith

“It’s a Gift” (1934) Norman Z. McLeod

“It’s a Wonderful Life” (1946) Frank Capra

“Jaws” (1975) Steven Spielberg

“The Lady Eve” (1941) Preston Sturges

“Lawrence of Arabia” (1962) David Lean

“M” (1931) Fritz Lang

“Mad Max 2″ / “The Road Warrior” (1981) George Miller

“The Maltese Falcon” (1941) John Huston

“The Manchurian Candidate” (1962) John Frankenheimer

“Metropolis” (1926) Fritz Lang

“Modern Times” (1936) Charles Chaplin

“Monty Python and the Holy Grail” (1975) Terry Jones & Terry Gilliam

“Nashville” (1975) Robert Altman

“The Night of the Hunter” (1955) Charles Laughton

“Night of the Living Dead” (1968) George Romero

“North by Northwest” (1959) Alfred Hitchcock

“Nosferatu” (1922) F.W. Murnau

“On the Waterfront” (1954) Elia Kazan

“Once Upon a Time in the West” (1968) Sergio Leone

“Out of the Past” (1947) Jacques Tournier

“Persona” (1966) Ingmar Bergman

“Pink Flamingos” (1972) John Waters

“Psycho” (1960) Alfred Hitchcock

“Pulp Fiction” (1994) Quentin Tarantino

“Rashomon” (1950) Akira Kurosawa

“Rear Window” (1954) Alfred Hitchcock

“Rebel Without a Cause” (1955) Nicholas Ray

“Red River” (1948) Howard Hawks

“Repulsion” (1965) Roman Polanski

“The Rules of the Game” (1939) Jean Renoir

“Scarface” (1932) Howard Hawks

“The Scarlet Empress” (1934) Josef von Sternberg

“Schindler’s List” (1993) Steven Spielberg

“The Searchers” (1956) John Ford

“The Seven Samurai” (1954) Akira Kurosawa

“Singin’ in the Rain” (1952) Stanley Donen & Gene Kelly

“Some Like It Hot” (1959) Billy Wilder

“A Star Is Born” (1954) George Cukor

“A Streetcar Named Desire” (1951) Elia Kazan

“Sunset Boulevard” (1950) Billy Wilder

“Taxi Driver” (1976) Martin Scorsese

“The Third Man” (1949) Carol Reed

“Tokyo Story” (1953) Yasujiro Ozu

“Touch of Evil” (1958) Orson Welles

“The Treasure of the Sierra Madre” (1948) John Huston

“Trouble in Paradise” (1932) Ernst Lubitsch

Vertigo” (1958) Alfred Hitchcock

“West Side Story” (1961) Jerome Robbins/Robert Wise

“The Wild Bunch” (1969) Sam Peckinpah

“The Wizard of Oz” (1939) Victor Fleming

Cele taiate le-am vazut deja.

Ţurţuriville (the pilot)

Orasul Ţurţurville se aseamana atat de mult cu Bucurestiul incat , poate amatorii s-ar putea chiar sa-l confunde. Are aceelasi strazi, aceeasi oameni, aceleasi denumiri, aceeasi cersetori la gura de metrou. Chiar si aceleasi mirosuri. Dar repet, nu este Bucurestiul. De altfel, un regretat cunoscut si anonim turist urban venit din epoca quaternala s-a ratacit in Bucurestiul de astazi crezand ca e Ţurţuriville, si inca  nimeni nu l-a mai gasit. Evident, a fost derutat de faptul ca orasul este situat exact in acelasi loc si punct precis unde se afla si Bucurestiul despre care stim cu totii sau cel putin am auzit la radio.

De altfel nici chiar locuitorii celor doua orase nu mai stiu exact cand sunt in Ţurţuriville sau cand sunt in Bucuresti, deoarece, culmea, Bucurestiul devine Ţurţuriville  doar cand e vremea necesara sa devina Ţurţuriville si nicidecum mai devreme sau mai tarziu. Asa ca se mai intampla uneori si cateodata sa te plimbi pe strazi grabit si brusc sa te lovesti cu palma peste frunte a nedumerire si indignare pentru ca nu te mai afli in Bucuresti ci te afli in Ţurţuriville.

Dar multi oameni nici nu stiu ca exista de fapt acest Ţurţuriville. Si nici nu stiu ce-i ameninta deasupra capurilor, deoarece Ţurţuriville este un oras al spaimelor si dorurilor si a momentelor cand capul tau nu mai are nicio acoperire. Am intalnit cetateni ai Ţurţuriville care nu stiau ca traiesc in Ţurţuriville si cateodata chiar si viceversa, adica isi imaginau ei ca stau in Ţurţuriville si de fapt nu calcasera niciodata in el .

Adevaru e ca treaba e mult mai complicata de atat si pentru primar pentru ca la ultimul recensamant s-a stabilit in proportie de 50% ca orasul Ţurţuriville exista in acelasi loc cu Bucurestiul si tot in proprotie de 50% ca de fapt nici nu exista.

Si in fine, ca sa nu mai lungim vorba si sa plictisim pe distinsii cititori am hotarat sa va povestesc cele ce urmeaza despre Ţurţuriville. Dupa cum spunea un batran din acest oras fantoma trebuie sa nu fi ajuns niciodata in Ţurţuriville ca sa fi fost de fapt acolo. Ce a vrut sa zica el de fapt cu asta, niciodata nu am sa inteleg.

(va urma)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.